Абордаж înseamnă „abordaj” sau „îmbarcare forțată”. Este un termen militar sau naval care descrie acțiunea de a ataca o navă inamică prin urcare directă pe ea.
În contextul cântecului, este folosit metaforic pentru a descrie modul în care persoana iubită „atacă” sau „invadează” spațiul personal și emoțional al cântărețului, lăsându-l fără apărare. Este o alegere de cuvânt neașteptată și puternică într-un cântec de dragoste, sugerând o pasiune intensă și copleșitoare.
În „Вище Неба” („Mai sus decât cerul”), naratorul trăiește o despărțire ca pe o cădere fără sfârșit: „Я вже не я” [„Nu mai sunt eu”], iar la sfârșitul zilei iubita urmează să plece, ca și cum odată cu ea s-ar încheia și viața lui. El o imploră simplu și direct: „Хоч сьогодні не йди” [„Măcar azi nu pleca”]. Imaginea centrală este superb de amețitoare: „Я відчуваю як падаю в небо” [„Simt cum cad în cer”]. Nu cade în jos, ci într-un spațiu fără margini, unde nu găsește loc să se oprească și simte că îi dispar puterile.
Refrenul o transformă pe femeie într-o prezență aproape imposibil de atins: „Мила моя як то я без тебе” [„Draga mea, cum să fiu eu fără tine?”], dar ea zboară „вище неба” [„mai sus decât cerul”] și nu-l lasă să intre în sufletul ei. Versurile oscilează între pericol și fericire: ochii ei sunt „моя небезпека” [„pericolul meu”], dar și „щастя моє” [„fericirea mea”]. Chiar și când el ar vrea să tacă sau să fugă, ea „наступаєш... на абордаж” [„urci la abordaj”], o imagine de luptă navală, spusă cu un dramatism aproape jucăuș. Tocmai această combinație de rugăminte, amețeală și atracție face cântecul să sune ca o iubire din care naratorul nu știe dacă vrea să scape sau să fie salvat.