아른거려 (areun-geo-ryeo) este o expresie care descrie o imagine sau o amintire care îți apare în mod repetat în fața ochilor sau în minte, ca o viziune neclară sau o fantomă.
În contextul cântecului, protagonistul este obsedat de zâmbetul persoanei iubite, care îi "pâlpâie" constant în minte, arătând cât de profund este afectat de ea, chiar și după ce nu mai este prezentă. Este un cuvânt poetic care surprinde perfect sentimentul de dor și obsesie.
În „What Can I Do”, DAY6 pune în cuvinte o atracție care nu prea are logică. Naratorul nu știe ce loc ocupă în viața celeilalte persoane: „너에게 나는 도대체 뭔 거니” [„Ce sunt eu, de fapt, pentru tine?”]. La fiecare întâlnire, ea se poartă diferit, iar el rămâne confuz: „알다가도 모르겠어” [„Când cred că te înțeleg, nu te mai înțeleg”]. Se întreabă chiar dacă ea nu găsește niciodată timp pentru el, deși pare să aibă timp pentru toți ceilalți. E direct, puțin frustrat și foarte sincer.
Partea amuzantă este că știe perfect că ar trebui să se oprească, dar nu reușește. „나쁘지 넌 나도 알지” [„Știu și eu că nu ești bună pentru mine”], apoi vine întrebarea fără răspuns: „그런 너를 쫓아다닐까” [„Atunci de ce alerg după tine?”]. Expresia „날 들었다 놨다” [„mă ridici și mă lași jos”] descrie felul în care ea îl apropie și îl îndepărtează, schimbându-i starea după cum vrea. Totuși, el spune „좋은 걸 뭐 어떡해” [„Îmi place de tine, ce pot să fac?”]. Un zâmbet văzut din când în când și mesajele vechi pe care le recitește continuă să-l țină prins. Recunoaște că pare „미련하다” [„prostesc de atașat”], dar preferă să fie cu ea, chiar dacă spune despre sine: „나도 참 답이 없다 야” [„Nici eu nu mai am scăpare”].