Undivé este un cuvânt de origine romani, care înseamnă „divin” sau „de la Dumnezeu”. Este un termen rar și plin de semnificație culturală, care nu se găsește frecvent în versurile cântecelor pop spaniole.
În contextul cântecului, Rosalía îl folosește pentru a descrie o noapte care, deși nu este „bonita” (frumoasă), este totuși „undivé” – adică are o calitate mistică sau predestinată. Acest cuvânt adaugă o profunzime spirituală și o legătură cu rădăcinile culturale ale artistei, făcându-l memorabil și intrigant.
Piesa asta începe cu o presimțire rea și multă tensiune. Rosalía construiește o scenă plină de semne de rău augur: sticla care pârâie înainte să se spargă (Ese cristalito roto / Yo sentí como crujía - „Bucățica aceea de sticlă spartă / Am simțit cum trosnea”), becul care pâlpâie pe palier și pașii ciudați de pe hol. Refrenul repetat obsesiv, Malamente („Rău” sau „Într-un mod greșit”), vine la pachet cu un joc de cuvinte direct: está en la mente („e în minte”). Ea știe deja că lucrurile merg prost. Coșmarul cu podul care se clatină tot mai tare pe măsură ce vrea să-l treacă (Más se mueve y tambalea - „Mai mult se mișcă și se clatină”) descrie perfect senzația că înaintezi într-o situație instabilă din care nu mai ai cum să ieși curat.
Partea interesantă apare spre final, când frica se transformă în sfidare. Deși o ghicitoare i-a spus clar să nu iasă din casă, ea iese oricum în stradă. Aici apar două expresii specifice: undivé, un cuvânt din dialectul caló (folosit de comunitățile rome din Spania) care înseamnă „Dumnezeu”, și trimiterea la amuletele protectoare. Își pune inelele de aur și bijuteriile de corali (en mi piel los corales - „pe pielea mea coralii”), folosite tradițional ca scut împotriva deochiului. Cu toată protecția asta pe ea, Rosalía încheie cu o replică tăioasă: No voy a perder ni un minuto en volver a pensarte („Nu am de gând să pierd niciun minut gândindu-mă iar la tine”).