Impronta înseamnă „urmă” sau „amprentă”, asemenea semnului lăsat de cineva pe o suprafață. În cântec, „la tua impronta sul cuscino” evocă urma iubitei rămase pe pernă, o imagine poetică a dorului și a amintirilor care persistă după plecarea ei.
„Come Vorrei” („Cum mi-aș dori”) este o rugăminte de iubire spusă într-o seară de iarnă. Naratorul nu doarme, stă închis în casă, ascultă tăcerea și privește ninsoarea din spatele geamului, în timp ce așteaptă lângă foc. Replica „Come vorrei, amore mio” („Cum mi-aș dori, iubirea mea”) revine ca un refren al dorinței: și-ar dori ca persoana iubită să-l iubească în felul în care are el nevoie și ca seara „troppo triste, troppo uguale” („prea tristă, prea la fel”) să nu mai fie fără ea. Iarna și zăpada nu sunt doar decoruri: iubirea care pleacă riscă să se topească „come fa la neve al sole” („așa cum se topește zăpada la soare”), fără explicații și fără cuvinte.
Cântecul nu idealizează despărțirea. Naratorul știe că ar trebui să înțeleagă atunci când celălalt pleacă și să nu insiste când nu vrea să fie iubit, dar gelozia apare oricum, „che solo tu mi fai provare” („pe care doar tu mă faci să o simt”). Spre final, imaginea devine foarte concretă: o altă femeie nu va mai veni să șteargă urma persoanei iubite de pe pernă, iar până și luna este rugată să țină companie, dar refuză. E o melodie despre așteptare, gelozie și dorința aproape imposibilă de a opri o iubire înainte să dispară.