Unendlichkeit înseamnă 'infinitate' sau 'eternitate'. Este un substantiv puternic care evocă o senzație de vastitate și atemporalitate, un concept filozofic profund.
În contextul cântecului, Rammstein folosește acest cuvânt pentru a sublinia contrastul dintre natura trecătoare a vieții umane și permanența infinitului. Versul "Am Ufer winkt Unendlichkeit" (Pe mal face semn infinitatea) creează o imagine poetică a eternității care ne așteaptă, în timp ce noi suntem prinși în fluxul timpului.
În „Zeit”, Rammstein privește timpul ca pe un râu care nu poate fi oprit. Versurile pornesc de la contradicții dure: „Wir sehen, doch sind wir blind” [Vedem, dar suntem orbi], iar oamenii aruncă „umbre fără lumină”. Tinerețea se transformă deja în nevoie, iar existența pare o înaintare continuă spre moarte: „Wir sterben weiter, bis wir leben” [Continuăm să murim până când trăim]. Imaginea centrală este aceea a unei persoane prinse în curentul timpului, cu infinitul la mal și fără loc pentru odihnă. „Gefangen so im Fluss der Zeit” [Prizonieri astfel în râul timpului] spune direct ceea ce refrenul cere cu disperare: „Bitte bleib steh’n” [Te rog, stai pe loc].
Partea cea mai frumoasă și mai tristă apare într-un moment intim: un corp cald se răcește, viitorul nu poate fi chemat la poruncă, iar clipa perfectă trece chiar în timp ce cineva stă în brațele persoanei iubite. „Ach, könnt es doch für immer sein!” [Ah, de-ar putea fi pentru totdeauna!] este dorința pe care timpul o refuză fără milă. Spre final, cântecul acceptă regula: când „unsre Zeit gekommen ist” [ne-a venit timpul], trebuie să plecăm. Expresia „Aufhör’n, wenn’s am schönsten ist” [Să ne oprim când este cel mai frumos] sună aproape ca un sfat, dar imediat apare protestul: „Ich bin noch nicht bereit” [Încă nu sunt pregătit]. Tocmai aici stă forța cântecului: clipa perfectă există, însă ceasurile se opresc doar în imaginație, iar timpul merge mai departe.