Cuvântul "ficelles" înseamnă literalmente "sfori" sau "ațe". Este un cuvânt interesant pentru că, deși pare simplu, în contextul cântecului capătă o semnificație mult mai profundă.
În versul "Mais qui tire les ficelles?", Gims folosește o expresie idiomatică franceză, "tirer les ficelles", care înseamnă "a trage sforile" sau "a manipula". El se întreabă cine controlează cu adevărat situația sau pe cineva, sugerând o lipsă de control sau o influență ascunsă. Este o expresie captivantă care adaugă mister și intrigă versurilor.
În „Parisienne”, Gims și La Mano 1.9 imaginează o femeie pariziană care nu se lasă impresionată de clișeele orașului. El își dorește „une Parisienne” [o pariziancă] „qui traverse au feu vert” [care traversează pe verde] și „qui s’en fout d’la Tour Eiffel” [căreia nu-i pasă de Turnul Eiffel]. Gluma e simpatică: ea respectă regulile, dar nu simte nevoia să admire simbolul turistic al Parisului. În rest, versurile o descriu ca pe o femeie foarte frumoasă, sigură pe ea și atentă la intențiile celui de lângă ea. „Elle veut du sérieux, pas s’amuser” [ea vrea ceva serios, nu să se distreze] spune direct că nu caută o aventură oarecare.
Piesa amestecă flirtul cu o viață agitată și luxoasă. Apar Champs-Élysées, Avenue Montaigne, bani mulți și „les gros billets” [bancnotele mari], dar și poliția care îl localizează, alcoolul și rugămintea adresată ei să conducă. Imaginea iubitei este și modernă: la început apare ca „la plus belle de mon tél’” [cea mai frumoasă din telefonul meu], aproape artificială, ca o fotografie sau o prezență de pe ecran. Expresia „comme en laisse” [ca și cum aș fi ținut în lesă] arată că el se simte controlat, iar „comme l’oseille, tu t’en vas” [ca banii, pleci] compară dispariția ei cu banii care se duc repede. Refrenul rămâne în minte tocmai prin această combinație: o Parisienne elegantă, practică și greu de impresionat, care preferă seriozitatea în locul spectacolului.