Sehnsucht Außenstände este o expresie poetică și neobișnuită, care combină "Sehnsucht" (dor, melancolie, dorință arzătoare) cu "Außenstände" (restanțe, sume neîncasate).
În contextul cântecului, această expresie creează o imagine puternică: dorul, o emoție adesea intangibilă, este transformat în ceva concret, ca niște datorii sau restanțe care rămân în urmă, dar care sunt apoi "suflate" de un tren rapid. Este o metaforă ingenioasă pentru a descrie cum speranțele și dorințele pot dispărea rapid odată cu plecarea cuiva.
Piesa asta semnată de Dota Kehr și Gisbert zu Knyphausen te așază direct pe peronul unei gări, în momentul acela stânjenitor și dureros în care îți iei rămas-bun. Gesturile sunt simple: îți dai mâna (gibt man sich die Hände), zâmbești forțat cum poți mai bine (lächelt man so gut es geht), în timp ce persoana în jurul căreia se învârte totul pleacă cu un tren rapid (D-Zug). Textul vorbește despre regrete mărunte, despre acel cuvânt sau acea privire care ar fi putut schimba tot cursul lucrurilor, dar au venit prea târziu (vielleicht zu spät).
După plecare, rămâne doar o tăcere grea. Piesa are o imagine amară și foarte directă despre durere: nu mai ai nevoie de mâncare pentru că te saturi înghițind lacrimi (Man wird so leicht von Tränenschlucken satt). Totul se transformă într-o așteptare lungă, cu vederi poștale și câte o scrisoare voluminoasă, unde verbul „a aștepta” devine o povară grea (Ein schweres Verbum ist das Wörtchen „warten”), iar un simplu „rămâi cu bine” (lebe wohl) încheie totul ca o poruncă definitivă.