Romanza se traduce prin "romanță" în română. Este un cuvânt care evocă imediat o melodie lirică, o poveste de dragoste sau o baladă.
În contextul acestei piese celebre a lui Andrea Bocelli, titlul însuși, "Romanza", pregătește ascultătorul pentru o călătorie emoțională profundă, plină de pasiune și melancolie, caracteristică genului. Este un cuvânt care definește esența cântecului și a stilului său.
„Romanza”, interpretată de artistul italian Andrea Bocelli, este o poveste despre despărțire, vină și iubirea care nu mai poate fi atinsă. La început, naratorul simte că ea moare sau adoarme: „Già la sento morir” [Deja o simt cum moare], apoi ea îl caută din priviri și îl strânge, înainte să îl lase încet. Repetiția lui „Forse è colpa mia, forse è colpa tua” [Poate e vina mea, poate e vina ta] arată că despărțirea rămâne fără o explicație sigură. Chiar și întrebarea „Ma la vita cos’è?” [Dar ce este viața?] sună direct și aproape uluit, ca și cum totul s-ar fi redus la „tutto o niente” [totul sau nimic].
Imaginea centrală este surprinzător de simplă: „E lo chiamano amor” [Și ei îi spun iubire], dar iubirea devine „una spina nel cuore che non fa dolore” [un spin în inimă care nu doare]. Nu este o durere explozivă, ci ceva rămas acolo, tăcut. Oamenii din jur sunt descriși ca „un deserto” [un deșert], cu nisip în adâncul inimii, iar naratorul încă vrea să-i spună femeii că este alături de ea, deși „non mi senti più, non mi vedi più” [nu mă mai auzi, nu mă mai vezi]. „Ave Maria” [Ave Maria] aduce o rugăciune în mijlocul acestei scene, iar finalul revine la somn și tăcere: „In silenzio se n’è andata a dormir” [În tăcere, s-a dus să doarmă].