Ostrogami înseamnă „pinteni”. Este un cuvânt interesant și mai puțin comun, care evocă o imagine puternică și dinamică.
În contextul cântecului, „ostrogami” este folosit metaforic pentru a descrie cum timpul, personificat ca un urmăritor neobosit, îl „împinge” pe narator înainte, la fel cum caii sunt stimulați cu pinteni. Această metaforă adaugă o profunzime aparte versurilor, sugerând o luptă constantă cu trecerea timpului.
„Galop” transformă trecerea timpului într-o urmărire fără pauză. Vocea cântecului aleargă, cade și se ridică din nou: „Biegnę- Padam- Wstaję” [Alerg, cad, mă ridic], iar „Bez końca galop” [Galop fără sfârșit] revine ca un refren care nu te lasă să stai pe loc. Imaginea este directă și ușor amuzantă în exagerarea ei: înainte să cânte primul cocoș, strigătul lui îl trezește pe alergător și îl împinge înainte. Nici fuga nu ajută, fiindcă acel „el” îl urmărește „jak cień” [ca o umbră].
Apoi cântecul spune clar cine este urmăritorul: timpul. Chiar dacă omul ajunge la capătul lumii, atinge stelele sau ajunge „na dno” [la fundul prăpastiei], timpul îi rămâne pe cap și îi cunoaște fiecare mișcare. Versul „Mój przyjaciel czas” [Prietenul meu, timpul] sună aproape ironic: timpul este numit prieten, dar se poartă ca un călăreț care înfige pintenii în coaste atunci când încerci să încetinești. „Galop” este, astfel, o imagine energică despre mersul inevitabil al vieții, cu o mică speranță că, într-o zi, chiar și timpul va obosi.