Fracas desemnează un zgomot puternic, brusc și dezordonat, precum un bubuit sau o prăbușire. În versul „la neige et le fracas”, cuvântul evocă forța și dramatismul iernii, alături de zăpadă și de zgomotul ei năvalnic, fiind o alegere poetică și mai rar întâlnită în cântece.
În „Soleil Soleil”, Pomme, artistă din Franța, transformă iarna într-o perioadă în care frigul și întunericul apasă atât de tare, încât „On voudrait tous mourir” [am vrea cu toții să murim] și „On voudrait tous partir” [am vrea cu toții să plecăm]. Dar cântecul nu rămâne în această imagine sumbră. Dorința adevărată este să găsească soarele, „Qui va brûler toutes nos peines” [care ne va arde toate durerile]. Repetiția „Reviens, soleil, soleil” [întoarce-te, soare, soare] sună ca o chemare simplă și încăpățânată către lumină.
Drumul spre sud devine aproape o aventură de copii: toți numără până la trei, își leagă brațele și merg împreună. Versul despre lupul cel rău, „le méchant loup”, aduce o amenințare de basm, iar avertismentul „Ne regardez jamais en bas” [nu vă uitați niciodată în jos] face echilibrul să pară fragil, la propriu și la figurat. Totuși, spre final, tonul se schimbă: când vin zăpada și zgomotul, „On n’va pas tous mourir” [nu vom muri cu toții]. Chiar și printre jăratic și în noaptea care îi îmbrățișează, ei pot continua să meargă. E un cântec despre dorul de soare, dar și despre a pleca împreună, fără să renunți la drum.