Oblìo înseamnă „uitare” sau „amnezie”. Este un cuvânt poetic și mai puțin comun, care adaugă o notă de profunzime versurilor.
În contextul cântecului, Måneskin cântă: „Ma se trovi il senso del tempo / Risalirai dal tuo oblio” (Dar dacă găsești sensul timpului / Te vei ridica din uitarea ta). Acest vers sugerează o renaștere sau o regăsire de sine după o perioadă de pierdere sau confuzie, făcând cuvântul „oblìo” deosebit de puternic și evocator.
„Zitti e buoni” înseamnă „tăceți și fiți cuminți”, dar aici titlul sună mai degrabă ca o poruncă ironică adresată celor care judecă din exterior. Naratorul vine dintr-un mediu cu „vestiti sporchi, fra', di fango” [haine murdare, frate, de noroi] și cu „giallo di siga' fra le dita” [galben de țigară printre degete]. „Siga'” este forma prescurtată, colocvială, pentru țigară, iar „fra'” înseamnă „frate”, ca în vorbirea de zi cu zi. El spune că se antrenează pentru un salt, chiar dacă drumul urcă, apoi îi invită pe „actori” să iasă la rampă și îi avertizează să tacă și să se ferească de ghinion. Tonul este obraznic, amuzat și foarte sigur pe el.
Refrenul întoarce eticheta „nebun”: „Sono fuori di testa, ma diverso da loro” [Sunt nebun, dar diferit de ei]. Pentru el, a fi diferit nu este o rușine. A stat nopți afară, a scris pagini, a văzut „sale, poi lacrime” [sare, apoi lacrimi], iar acum își imaginează că lovește porțile închise și urcă asemenea unui alpinist. Imaginile cu aripi de ceară și cu cineva care încearcă să-i taie capul duc ambiția la extrem: vrea să ajungă sus și nu acceptă să fie oprit. În partea repetată, „Parla la gente, purtroppo, parla, non sa di che cosa parla” [Oamenii vorbesc, din păcate, vorbesc fără să știe despre ce vorbesc], răspunsul este direct: du-mă într-un loc unde pot rămâne la suprafață, fiindcă aici nu mai am aer. Este o piesă despre a-ți apăra diferența, cu țigări, porți trântite și multă energie de revoltă.