Hipnagogi sunt imagini, senzații sau halucinații care apar în momentul dintre starea de veghe și adormire. În cântec, cuvântul apare alături de „vis conștient”, creând o atmosferă misterioasă și suprarealistă, legată de granița dintre realitate și vis.
În „Sowa”, LemON, artist din Polonia, intră într-o noapte plină de superstiții, ritualuri și sunete neliniștitoare. Cineva trebuie „pilnować nocy” [să păzească noaptea], să poarte frica de strigoi și puteri misterioase, să împrăștie sare și să traseze un cerc de protecție. În jur se aud cicade negre și bufnițe, iar o altă persoană ascultă atât de atent tăcerea, încât aude „w żyłach krwi szum” [vuietul sângelui în vene]. Imaginea e foarte fizică: ploaia curge prin jgheaburi, timpul pare ignorat, iar pielea „pęka w szwach” [se crapă la cusături].
Versurile amestecă aceste scene cu vechi povești și credințe: „Dziady” este titlul unei opere asociate cu ritualuri și spirite, iar „guślarz” înseamnă un om care conduce asemenea ceremonii; „wołchw” se referă la un prezicător sau vrăjitor. Apar și ierburistele, satul speriat, bocetul auzit de departe și bufnița bătută în cuie pe ușă, un semn crud al fricii și al tabuului. La final, „hipnagogi” [imagini sau senzații dintre veghe și somn] se întâlnesc cu visul lucid. „Sowa” înseamnă „bufniță”, iar cântecul o transformă într-o prezență nocturnă, între paznic, semn rău și creatură de vis. Repetiția „Zatęsknisz za mną pewnego dnia” [Într-o zi îți va fi dor de mine] aduce, printre toate aceste ritualuri, o despărțire simplă și directă.