Pastempomat este un cuvânt inventat, un neologism creat prin alăturarea cuvintelor poloneze "past" (trecut) și "tempomat" (pilot automat).
În contextul cântecului, "Pastempomat" sugerează o stare de a fi blocat în trecut, de a naviga prin viață cu un "pilot automat" setat pe amintiri sau evenimente trecute. Este o metaforă puternică pentru a descrie sentimentul de a nu putea avansa, de a fi prins într-un ciclu de reflecție asupra a ceea ce a fost, în loc de a trăi prezentul.
Piesa „Pastempomat” a lui Dawid Podsiadło ne poartă într-o călătorie nocturnă, plină de introspecție. Imaginează-ți că ești pe un drum, târziu în noapte, mergând „sub curent” („pod prąd”), în timp ce te uiți la „snopi albi de lumină” („białe snopy światła”). Versurile transmit o senzație de urgență și finalitate, ca și cum ar fi „ultima călătorie” („ostatni rejs”). Artistul se gândește la sensul vieții sale fără o anumită persoană, spunând că „atunci când nu ești aici, îmi pierd sensul” („Gdy ciebie nie ma, tracę sens”).
Este o confesiune sinceră despre durere și vulnerabilitate. Dawid recunoaște că „mă rănești mai puțin acum” („Krzywdzisz mnie już mniej”) și că „noaptea îmi este mai ușor să recunosc asta” („Nocą łatwiej mi to przyznać jest”). El se întreabă dacă cineva își va aminti de el „dacă voi dispărea azi” („Jeśli dzisiaj zniknę”). Este o piesă care te face să te gândești la propriile călătorii, la oamenii care ne influențează și la modul în care ne confruntăm cu emoțiile noastre, mai ales în liniștea nopții.