Mannenhart este un cuvânt compus din man („bărbat”) și hart („inimă”), cu sensul de „inima unui bărbat”. Este memorabil deoarece exprimă vulnerabilitatea ascunsă în spatele unei aparențe dure.
În cântec, „mannenhart” simbolizează latura sensibilă a bărbatului, care pare „de piatră” la exterior, dar poate fi rănită atunci când cineva reușește să pătrundă dincolo de această armură.
„Mannenharten” („Inimi de bărbați”) este o confesiune sinceră și puțin autoironică despre un bărbat care simte și gândește mult, chiar dacă nu reușește mereu să arate asta. „Als ik zwijg, wil ik zoveel zeggen” („Când tac, vreau să spun atât de multe”) explică faptul că tăcerea lui nu înseamnă nepăsare. El ascultă, dar recunoaște că este uneori neatent: uită să ofere un compliment sau să acorde atenție, deși persoana de lângă el este „de liefste” („cea mai iubită” sau „cea mai drăguță”).
Refrenul folosește imaginea unui „man van steen” („om de piatră”): din afară pare dur, însă cântecul invită pe cineva să treacă dincolo de această aparență. „Prik er eens doorheen” („încearcă să străpungi această crustă”) este o formulare directă și ușor amuzantă, urmată de rugămintea „laat het pijn doen in mijn mannenhart” („lasă să doară în inima mea de bărbat”). El spune și că este în același timp „een jochie en een vent” („un puști și un bărbat”), adică poartă încă o parte copilăroasă în el. Ideea cântecului este simplă: nu lua aparența tăcerii sau a durității drept întreaga lui poveste, pentru că în „m’n mannenhart” („inima mea de bărbat”) există mult mai mult decât se vede.