Bagliori este pluralul lui bagliore și înseamnă licăriri sau străfulgerări de lumină, adesea cu un sens poetic și trecător. În cântec, „sono bagliori, non è oro” sugerează că acele momente par strălucitoare, dar nu au valoare durabilă, asemenea unor sclipiri care dispar repede.
În „Sinceramente”, Annalisa vorbește cu o sinceritate tremurată despre o legătură care o răscolește. Se trezește după numai o oră de somn și numără „otto lune nere” [opt luni negre], iar persoana căreia i se adresează devine „la nona” [a noua]. Când aceasta cere adevărul, ea se întreabă dacă să ofere varianta directă sau una „più poetica” [mai poetică]. Răspunsul este foarte omenesc: „Sto facendo un passo avanti e uno indietro” [Fac un pas înainte și unul înapoi]. Expresia „di nuovo sotto un treno” [din nou sub un tren] este o imagine exagerată pentru senzația de a fi zdrobită și copleșită, nu o descriere literală.
Refrenul pune față în față plânsul și faptul că încă merge înainte. „Anche se a volte mi nascondo” [Chiar dacă uneori mă ascund], ea spune clar că nu visează să-și facă rău și că nu vrea să moară de sete. Tremură, plânge, lasă în urmă „dei chiari di luna” [petice de lumină de lună], în timp ce celălalt „non sei leggero” [nu ești ușor de dus]. Imaginea cu țigările stinse pe catifea albastră este elegantă, dar și crudă: această persoană o face mai întâi să se scufunde, apoi o ajută să urce. La final, „Sinceramente tua” [Sincer, a ta] rămâne aproape ca semnătura unui mesaj scurt. Iar „Ma sono solo parole, e dopo il vuoto” [Dar sunt doar cuvinte, iar după ele rămâne golul] spune cât de puțin poate încăpea într-un mesaj atunci când cineva se simte atât de rău încât două cuvinte sunt deja mult.