Ghiacciai înseamnă „ghețari”. Este un cuvânt evocator și mai puțin comun, care adaugă o imagine puternică versurilor.
În contextul cântecului, versul „Siamo dentro i ghiacciai” (Suntem în ghețari) sugerează o stare de amorțeală emoțională sau o răceală în relație, o metaforă pentru distanța sau dificultatea de a comunica. Este o alegere interesantă care te invită să descoperi mai mult despre povestea din spatele cântecului.
„Dieci” („Zece”) de Annalisa urmărește o relație care ar trebui să se termine, dar continuă prin promisiuni uitate, mesaje trimise peste o oră și despărțiri amânate. Naratoarea întreabă „Cos'è che ti ho promesso?” [Ce ți-am promis?], apoi recunoaște că nu-și mai amintește. Imaginile sunt intenționat amețitoare: doi oameni se simt „dentro i ghiacciai” [în interiorul ghețarilor], iar o singură noapte pare să conțină „dieci giorni” [zece zile]. În locul unei conversații clare apar vin băut în pat, haine nepotrivite, adormit într-o parcare și „baci francesi delivery” [săruturi franțuzești livrate], o formulare amuzantă și exagerată pentru o apropiere comandată parcă la ușă.
Refrenul se agață de ideea că „l’ultima volta è sacra” [ultima dată este sacră], deși cântecul ajunge la „dieci ultime volte” [zece ultime dăți]. Asta spune tot despre legătura lor: fiecare sărut, inclusiv „l’ultimo bacio in strada” [ultimul sărut pe stradă], pare definitiv pentru câteva clipe, apoi apare încă un mesaj. Ploaia puternică și frigul întoarcerii acasă fac despărțirea concretă, dar casa nu mai are „niente di te” [nimic din tine]. Totuși, noaptea „si impara” [se învață ceva în noaptea asta], iar naratoarea admite că are nevoie de ceea ce a pierdut. „Dieci” nu oferă o despărțire ordonată, ci numără încercările de a spune adio înainte ca adio-ul să rămână definitiv.