Hortelã înseamnă „mentă”. Este un cuvânt interesant deoarece nu este la fel de comun în versurile cântecelor precum alte cuvinte legate de dragoste sau emoții.
În contextul cântecului, Luísa Sonza cântă: „E me beija com a boca de hortelã” (Și mă sărută cu gura de mentă). Această imagine evocă o senzație de prospețime și dulceață, adăugând o notă senzorială unică momentului sărutului și făcând cuvântul memorabil.
În „Melhor Sozinha :-)-:”, Luísa Sonza și Marília Mendonça imaginează o relație tandră, dar fără promisiuni prea mari. Naratoarea ține la el, însă apropierea îi dă „frio na barriga” [fluturi în stomac, adică emoții puternice] și recunoaște: „Mas eu não sei confiar” [Dar eu nu știu să am încredere]. Departe de casă și de cei dragi, el devine liniștea ei: „Só tem você minha paz” [Te am doar pe tine, pacea mea]. Îi place că el vine când îl cheamă, îi oferă iubire dimineața, o sărută cu „boca de hortelã” [gură cu gust de mentă] și chiar cântă atât de bine încât ea îi cere mereu încă un cântec. Detaliile acestea fac flirtul foarte concret și simpatic.
Refrenul schimbă imediat tonul: „Eu sou bem melhor sozinha, sabe” [Eu sunt mult mai bine singură, să știi], dar lasă o ușă întredeschisă: „Mas talvez tem um cantinho e cabe / Um pouco quase nada” [Dar poate există un locșor pentru tine / puțin, aproape nimic]. „Não sou de fazer sala” [Nu sunt genul care să facă conversație de complezență sau să primească pe cineva doar de formă] sună direct și puțin obraznic. Ea nu aparține nimănui, el nu este „qualquer um” [oricine], iar relația poate continua doar dacă el se gândește bine și încearcă. Titlul, „Mai bine singură”, nu înseamnă că respinge iubirea, ci că preferă libertatea și își păstrează dreptul de a lăsa în viața ei doar un spațiu mic, dar sincer.