Marchitadas înseamnă „ofilit” sau „veșted”. Este un adjectiv care descrie ceva care și-a pierdut prospețimea și vitalitatea, de obicei referindu-se la flori sau plante.
În contextul cântecului, KAROL G cântă despre „las últimas rosas que me diste, aunque están marchitadas” (ultimii trandafiri pe care mi i-ai dat, deși sunt ofiliți). Acest cuvânt evocă o imagine puternică a unei iubiri care, deși a fost frumoasă, acum este pe cale să se stingă, la fel ca florile care se ofilesc, dar pe care ea încă le păstrează ca amintire.
În acest cântec, artista columbiană KAROL G descrie o despărțire care a lăsat-o complet devastată. Viața de zi cu zi și-a pierdut orice farmec. Ea cântă: „Un día más que me levanto, desayuno / Y no me sabe a nada” [Încă o zi în care mă trezesc, iau micul dejun / Și nu are niciun gust]. Nu mai poate dormi, nu se poate concentra la studii și își minte prietenii atunci când aceștia o întreabă de fostul partener. Totul pare fără sens fără acea persoană.
Durerea este atât de intensă încât ea spune că nu e vorba de tristețe, ci de ceva mult mai profund: „Esto no es estar triste / Son ganas de morirse” [Asta nu e tristețe / E dorința de a muri]. Pentru a face față, ea își imaginează că iubitul ei este încă alături de ea, având grijă de ea. Se izolează de lume și se uită la trandafirii ofiliți pe care i-a primit de la el, sperând în secret că totul este doar un coșmar și că se vor regăsi, fie „En esta y la otra vida” [În viața asta și în cealaltă].