Ubriaca înseamnă „beată” sau „amețită”. Este un cuvânt interesant deoarece descrie o stare de spirit și o situație care adaugă o notă de mister și vulnerabilitate versurilor.
În contextul cântecului, „Ubriaca, mi sorridi appena” (Beată, îmi zâmbești abia) sugerează o interacțiune intimă și plină de emoție, unde starea de ebrietate a persoanei adaugă o anumită sinceritate și spontaneitate momentului.
„Cabana” de Irama este o scenă de noapte, plină de muzică, fum de țigară și atracție. Naratorul observă o femeie care zâmbește, dansează și îl privește pe ascuns, iar între ei se creează un joc de priviri și gesturi: „Ti prendo le mani” [Îți iau mâinile], „Mi prendi le mani” [Îmi iei mâinile]. În jur, oamenii continuă să danseze, însă pentru cei doi „tutto intorno rallenta, il rumore si ferma” [totul încetinește în jur, zgomotul se oprește]. „Cabana” funcționează ca un cuvânt-refren, legat de privirea ei, de apropierea fizică și de amintirea unei nopți care îi revine în minte.
Atmosfera este seducătoare, dar nu complet sigură. Ea nu are încredere, iar el recunoaște că nu știe „come si fa a non fermarci se ti guardo intensamente” [cum să nu ne oprim când te privesc intens]. Între băut, fumat, râs și dans, cei doi se apropie, apoi rămâne întrebarea dacă ea va rămâne sau va pleca: „E non tornerai” [Și nu te vei întoarce], urmat de „E non tornerò” [Și nu mă voi întoarce]. Tocmai această contradicție face refrenul interesant: el spune că nu se va întoarce, dar ea îi revine în minte toată noaptea.