Baladin înseamnă 'menestrel' sau 'artist ambulant'. Este un cuvânt cu o rezonanță poetică, care evocă imaginea unui artist călător, un povestitor sau un cântăreț.
În contextul cântecului, Garou se referă la "mes idées de baladin" (ideile mele de menestrel), sugerând o latură visătoare, nonconformistă și poate chiar boemă a personalității sale. Este un cuvânt care adaugă o notă de mister și romantism, departe de vocabularul cotidian.
„À Toi” este o declarație de dragoste spusă ca un toast, iar titlul înseamnă „Către tine” sau „Pentru tine”. Vocea cântecului admiră felul în care femeia este frumoasă și îi amintește atât copilăria, cât și prezentul: „À la petite fille que tu étais” [Pentru fetița care ai fost]. El acceptă tot ce vine odată cu ea, inclusiv trecutul, regretele și foștii „prinți fermecători”. În același timp, recunoaște că relația lor nu este perfectă: are crize de furie fără motiv, tăceri și chiar trădări. Linia „À mes idées de baladin” [Pentru ideile mele de baladin] îl prezintă ca pe un visător, asemenea unui cântăreț rătăcitor din povești.
Cântecul se lărgește apoi de la „tu” și „eu” la „noi”. Cuplul își dedică melodia vieții, iubirii, nopților și zilelor, dar și viitorului: unui copil „care ne va semăna” și va fi în același timp „tu și eu”. E o imagine foarte directă, aproape ca un toast de la masă, mai ales când apar „À nos souvenirs que nous allons nous faire” [Pentru amintirile pe care urmează să ni le facem] și „À la santé de ces milliers d'amoureux” [Norocul miilor de îndrăgostiți] care sunt ca ei. Chiar și „cette vieille terre qui s'en fout” [bătrâna lume căreia nu-i pasă] este întâmpinată cu un ridicat de pahar: dacă lumea rămâne indiferentă, ei își aleg totuși speranțele, iluziile și următoarea lor primă întâlnire.