Rengaine se traduce prin "refren" sau "melodie repetitivă", dar are o conotație de ceva ce se repetă la nesfârșit, uneori într-un mod plictisitor sau obsesiv.
În contextul cântecului, Céline Dion o folosește pentru a descrie "rengaine insolente" (refrenul insolent) al copilului interior care ne amintește cine suntem cu adevărat, în ciuda costumelor și rolurilor pe care le jucăm. Este o metaforă interesantă pentru o idee persistentă sau o amintire care revine mereu.
Céline Dion, o artistă din Canada, ne cântă despre cum, deși încercăm să ne schimbăm, punându-ne „costumele altora” [On met juste les costumes d'autres sur soi], în adâncul nostru rămânem aceiași. E ca și cum am crește puțin, dar copilul din noi, cel inocent, „aproape gol” [presque nu], nu uită niciodată. Încercăm să ne dăm aere și „poze de luptă” [des poses de combat], crezând că facem alegeri, dar dacă „zgârii aparența” [si tu grattes la], vei găsi un micuț care ne seamănă, mereu acolo.
Céline vorbește despre cum am copiat imagini și visuri, dar o fetiță subțire, neliniștită, care merge pe Charlemagne, îi vorbește în șoaptă. Chiar dacă o machiază, fetița dispare doar pentru un moment, apoi o privește și își bate joc de ea. E o fetiță singuratică și nerecunoscătoare, care visează în zăpadă, uitând de frig. Versurile ne spun că „nu ne schimbăm, doar ne punem costumele altora și gata” [On ne change pas, on met juste Les costumes d'autres et voilà], ascunzând doar o clipă din cine suntem cu adevărat.