Fiammiferi înseamnă „chibrituri”. Este un cuvânt interesant, deoarece nu este unul pe care îl auzi în fiecare zi într-un cântec pop.
În contextul cântecului, versul „Quei ragazzi a vent'anni che bruciano fiammiferi” (Acei tineri de douăzeci de ani care ard chibrituri) evocă o imagine puternică a tinereții, a impulsivității și a modului în care tinerii își consumă energia și timpul, poate fără un scop clar, la fel cum un chibrit arde rapid. Este o metaforă pentru efemeritatea și intensitatea acelei vârste.
„Che sarà?” înseamnă „Ce va fi?”. Achille Lauro vorbește cu sinceritate despre trecerea timpului și despre nesiguranța de a fi adult: „No, non ho più vent’anni e so che questa è la vita mia” [Nu, nu mai am douăzeci de ani și știu că aceasta este viața mea]. Totuși, faptul că își cunoaște viața nu înseamnă că are toate răspunsurile. „Non lo so se mi ami” [Nu știu dacă mă iubești] stă lângă „so che fine è la mia” [știu care va fi sfârșitul meu], iar această alăturare sună direct și puțin neliniștitor. Când îi este frică, cere apropiere: „Mami, stringimi, non guardare giù” [Mamă, strânge-mă în brațe, nu te uita în jos]. Repetiția „Che sarà?” [Ce va fi?] transformă întrebarea într-un refren pe care îl poți cânta chiar și atunci când nu ai niciun răspuns.
În centrul cântecului sunt singurătatea și nevoia de a găsi sprijin în tine însuți: „Mi stringo a me come se fossi te” [Mă strâng în brațe ca și cum aș fi tu]. El spune că „è così stare al mondo” [așa este să fii pe lume], dar adaugă că locul acesta nu pare să fie „pentru noi”. Versurile despre tinerii de douăzeci de ani care „bruciano fiammiferi” [ard chibrituri] aduc imaginea unei energii riscante, care se consumă repede. Finalul schimbă puțin direcția: da, „moriremo un giorno” [vom muri într-o zi], însă „rideremo un giorno” [vom râde într-o zi]. Mi se pare frumos că piesa nu rezolvă întrebarea „ce va fi?”, ci o ține aproape, între teamă, îmbrățișare și un râs care încă poate apărea.