Ensorcelle provine de la verbul francez ensorceler, care înseamnă 'a vrăji' sau 'a fermeca'. Este un cuvânt cu o conotație magică și romantică, care nu este folosit des în conversația cotidiană.
În contextul cântecului, Vanessa Paradis folosește acest cuvânt pentru a descrie cum Sena, râul care traversează Parisul, o 'vrăjește' prin frumusețea și prezența sa. Exprimă o atracție profundă și irezistibilă, transformând râul într-o entitate aproape mistică.
Piesa asta este o declarație de dragoste plină de energie pentru fluviul Parisului, dar ascunde un joc de cuvinte foarte isteț. Vanessa Paradis și Matthieu Chédid cântă despre cum fluviul „sort de son lit” („iese din albie”, dar la propriu înseamnă și „se dă jos din pat”), transformând apa într-o prezență vie și fermecătoare: „Tellement jolie elle m'ensorcelle” („Atât de frumoasă, mă vrăjește”). Totul devine și mai distractiv când versurile alternează între fluviu și scenă. În franceză, la Seine (râul Sena) și la scène (scena de teatru sau concert) sună identic! Așa că piesa sare de la Parisul inundat („Paris est sous / La Seine” – „Parisul e sub Sena”) direct la atmosfera unui spectacol live, unde personajul Lucile urcă în lumina reflectoarelor: „Extra Lucile quand tu es sur / La scène” („Extraordinară Lucile când ești pe scenă”).
Îmi place mult cum ritmul pop te prinde fără să complice lucrurile. Refrenul recunoaște sincer că atracția asta nu are o explicație logică: „Je ne sais pas pourquoi / C'est comme ça, la Seine et moi” („Nu știu de ce, așa e între mine și Sena”). Spre final, acțiunea se mută pe celebrul Pont des Arts („Sur le Pont des Arts / Mon coeur vacille” – „Pe Pont des Arts inima mea tresare”), faimosul pod pietonal din Paris. Acolo, între reflexiile din apă și aerul curat al orașului, cântăreții se lasă purtați de moment. E o piesă luminoasă, perfectă să prinzi din zbor expresii franțuzești și să vezi cum un simplu joc de cuvinte poate ține în picioare un întreg refren.