„Riptide” este ca un film indie comprimat în trei minute și jumătate, cu tot cu fiori, umor și mici scene de panică. Versurile îl prezintă pe un narator timid, plin de frici aparent banale (dentistul, întunericul, fetele frumoase), care se trezește fermecat de o „lady” misterioasă. Ea fuge metaforic spre „riptide” – curentul puternic care te poate trage în larg – iar el vrea să-i fie „left-hand man”, adică sprijinul din culise, chiar dacă asta înseamnă să fie smuls din zona de confort. Repetiția refrenului sugerează dorința lui de a o urma dincolo de „dark side”, deși îl îngrijorează că ea va greși versurile (un mod drăgălaș de a spune că nimeni nu e perfect).
Piesa vorbește despre magnetismul dintre două ființe aparent opuse: un visător anxios și o eroină gata de aventură, „cel mai apropiat lucru de Michelle Pfeiffer” pe care l-a văzut lumea lui. „Riptide” combină romantismul stângaci cu referințe pop (filme, magicieni, cowboy) pentru a arăta cum dragostea poate fi la fel de înfricoșătoare și captivantă ca un curent oceanic imprevizibil. Cu un refren molipsitor și imagini cinematografice, Vance Joy transformă teama de necunoscut într-o invitație vesel-melancolică de a te lăsa purtat în largul sentimentelor.