22 Settembre Lyrics in Romanian by Ultimo
Squarciagola înseamnă „în gura mare” sau „din toți rărunchii”, referindu-se la a râde sau a striga cu o intensitate maximă, aproape până la a-ți rupe gâtul.
În contextul versului „Ho visto gente esclusa Ridere a squarciagola” (Am văzut oameni excluși Râzând în gura mare), cuvântul subliniază o imagine puternică și emoționantă a rezilienței și bucuriei, chiar și în fața adversității. Este o expresie vie și memorabilă, care adaugă profunzime mesajului cântecului.
În „22 Settembre”, Ultimo, artist italian, vorbește despre a lua viața așa cum vine, fără să ceri mereu voie și fără să amâni bucuria pentru un viitor îndepărtat. „Preferisco vivere” [Prefer să trăiesc] și „Preferisco stringere” [Prefer să țin strâns] sună ca o alegere directă: mai bine te implici și riști să pierzi decât să renunți dinainte. Versul „Vivo nel confronto / Di un secolo e un secondo” [Trăiesc în comparația dintre un secol și o secundă] pune față în față timpul foarte lung și clipa care trece imediat. Iar imaginea unui „vecchio pazzo” [bătrân nebun] care le vorbește oamenilor despre lucruri care nu s-au întâmplat niciodată aduce un strop de umor și de evadare: uneori, a inventa alte lumi este un mod de a suporta lumea reală.
Refrenul, „Io la vita la prendo com’è” [Eu iau viața așa cum este], revine ca o promisiune. Cântecul vorbește și despre doi oameni care își lasă vechile convingeri în urmă, construind altele „con nuove mie parole” [cu cuvintele mele noi]. În partea despre 22 septembrie, naratorul vrea să se întoarcă într-un loc cunoscut de amândoi, dar se oprește: „adesso io non posso” [acum nu pot]. Trebuie să se ridice și să coboare din tren, refuzând să trăiască doar pentru viitor. Pentru el, chiar și un singur minut merită savurat. Finalul schimbă visul în misiune: nu va scrie „musica”, ci „vita della gente” [muzica oamenilor, adică viața lor], iar dacă trebuie să cânte în plină iarnă ca să aducă primăvara, spune că va merge până la capăt.
