영겁같이 [yeonggeopgachi] înseamnă „ca veșnicia” sau „nesfârșit de mult timp”. Este un cuvânt poetic și rar, format din 영겁 [yeonggeop], „eonuri” sau „eternitate”, și sufixul 같이 [gachi], „ca” sau „precum”.
În versul 영겁같이 긴 여행 [yeonggeopgachi gin yeohaeng], călătoria dintre cei doi este descrisă ca fiind atât de lungă precum eternitatea. Imaginea accentuează profunzimea legăturii lor și face cuvântul memorabil.
În „Deja Vu”, TXT transformă o reîntâlnire într-o poveste aproape mitică. Naratorul recunoaște că a fugit de multe ori pentru că i-a fost teamă, lăsând în urmă persoana care încă îl aștepta la începutul drumului. Imaginea „codului Morse printre ruine” sugerează un mesaj trimis printr-un loc distrus, iar promisiunea veche rămâne singurul fir care îi leagă. Cuvântul „anemoia” numește nostalgia pentru ceva ce nu ai trăit sau pentru un timp pe care nu îl poți recupera. Sub „lumina stelelor promisiunii”, cei doi își regăsesc coroanele acoperite de praf și visul înscris în suflet.
Partea cea mai directă vine în refren: „Viitorul meu ești tu”, urmată de cererea „Spune-mi numele”. El promite să o îmbrățișeze strâns, ca în prima zi, iar întâlnirea pare un déjà vu, adică senzația că ai mai trăit exact acel moment. Chiar și în cădere, prin ploaie și după o călătorie care pare nesfârșită, lacrimile împărtășite îi aduc claritate. Finalul repetă promisiunea: indiferent de câte ori se întorc la aceeași poveste, el o va alege din nou, sub un văl de lumină, „ca o mireasă” care strălucește. E romantic, puțin dramatic și foarte hotărât: trecutul se repetă, dar de data aceasta el nu mai fuge.