„Legend” este un omagiu plin de căldură și nostalgie, dedicat unei persoane dragi care a plecat dintre noi, dar a rămas vie în amintirea autorului. Versurile alternează între amintiri luminoase („You were one of those classic ones, traveling around this sun”) și regretul sincer de a nu fi petrecut mai mult timp împreună („I'm sorry I did not visit”). Prin repetarea cuvintelor classic și legend, naratorul subliniază cât de specială era această figură – cineva care strălucea prin simplitatea și autenticitatea sa, un punct de referință pentru cei din jur.
Deși piesa transmite un ton melancolic, ea este și o celebrare a vieții: refrenul energic transformă durerea pierderii într-o promisiune de a păstra vie memoria celui dispărut. Ultima frază („I look forward to having a lunch with you again”) adaugă o notă de speranță și dor, sugerând că legătura dintre ei continuă dincolo de timp. În ansamblu, „Legend” îmbină tandrețea, vulnerabilitatea și recunoștința, invitându-ne să ne prețuim apropiații cât încă îi avem aproape.