Nasip este un cuvânt turcesc cu o nuanță culturală și poetică, referindu-se la ceea ce îți este destinat sau la partea de noroc pe care o primești în viață. În cântec, „nasibi aldım” sugerează că persoana și-a primit lecția sau partea din această relație și nu mai este prinsă în promisiuni și jurăminte.
În „İnceden İnceden”, Tuğba Yurt îi vorbește unui fost iubit care se întoarce prea târziu. „Geri dönmek için geç kaldın” [Ai întârziat să te întorci], iar întrebările ei sunt direct la țintă: „Varlığınla ne kazandırdın? / Yokluğunla ne kaybettiriceksin?” [Ce ai adus în plus prin prezența ta? / Ce vei face să pierd prin absența ta?]. Ea spune că durerea se va risipi în „Bi' gün, iki gün sonra” [Peste o zi, două], apoi își va vedea de drum: „Önüme bakarım” [Mă uit înainte]. Imaginea „Bağladığım karalar” trimite la expresia turcească „karalar bağlamak”, adică a purta doliu sau a fi copleșit de tristețe, nu la legarea propriu-zisă a unor lucruri negre.
Refrenul are un farmec șiret. El propune: „Gel deneyelim” [Hai să încercăm], dar ea răspunde: „Olur mu yeniden?” [Oare se mai poate din nou?]. Cuvintele lui o ating „inceden inceden” [ușor, pe furiș, puțin câte puțin], însă nu o mai conving: „Kanmam be oğlum, neler gördüm neler” [Nu te cred, băiete, câte n-am văzut]. „Oğlum” este o adresare colocvială către un bărbat, cu un ton familiar și ușor mustrător. După promisiuni și jurăminte, ea spune „Nasibi aldım, tüm yeminlerden” [Mi-am primit partea din toate jurămintele], ca și cum ar fi învățat deja lecția și nu mai vrea să repete povestea.