Partigiano înseamnă „partizan”. Este un cuvânt cu o rezonanță istorică puternică, referindu-se la membrii mișcării de rezistență italiană din timpul celui de-al Doilea Război Mondial.
În contextul cântecului, Toto Cutugno cântă despre „un partigiano come presidente” (un partizan ca președinte), evocând un sentiment de mândrie națională și respect pentru valorile de libertate și democrație. Este un cuvânt care surprinde esența identității italiene, așa cum este descrisă în cântec.
Dacă vrei să înțelegi Italia anilor '80 prin ochii lui Toto Cutugno, piesa asta e biletul tău direct acolo! Cu o chitară în mână și o mândrie molipsitoare, el cere simplu: „Lasciatemi cantare / Sono un italiano” („Lăsați-mă să cânt / Sunt un italian”). Ce urmează e o colecție spumoasă de imagini din viața de zi cu zi. Ne salută țara cu mâncarea ei faimoasă, „gli spaghetti al dente” („spaghetele fierte al dente”), dar și cu realitățile politice ale vremii, amintind de „un partigiano come presidente” („un partizan ca președinte”), o trimitere directă la Sandro Pertini, fostul președinte italian iubit pentru trecutul său din rezistență. Vezi peste tot contraste amuzante: afișe pline de influențe de peste ocean („troppa america sui manifesti” - „prea multă Americă pe afișe”), canari la fereastră și radioul mașinii ținut mereu în mâna dreaptă, pe vremea când șoferii îl scoteau din bord de frica hoților.
Cutugno trece apoi la detalii care te fac să zâmbești: mirosul de „crema da barba alla menta” („spumă de ras cu mentă”), costumul dungat în nuanțe de albastru și fotbalul analizat cu încetinitorul la televizor duminica („la moviola la domenica in tivù”). Nu lipsesc clasicul „caffè ristretto” („cafea scurtă și tare”), o mașină Fiat „seicento giù di carrozzeria” („un Seicento cu tabla cam lovită”) și steagul dus la curățătorie. Printre toate aceste mărunțișuri amuzante, apare și o notă de tristețe sinceră când o salută pe Maria „con gli occhi pieni di malinconia” („cu ochii plini de melancolie”) și îi amintește lui Dumnezeu că e și el pe acolo. Este imnul unui om obișnuit care își iubește defectele și obiceiurile țării fără nicio reținere.