Pościel înseamnă "lenjerie de pat". Este un cuvânt interesant deoarece, deși se referă la un obiect cotidian, contextul în care apare în cântec îi conferă o notă de dramatism și disperare.
În versurile "Wyrzuci łóżko i pościel" (Va arunca patul și lenjeria de pat), personajul încearcă să scape de amintirile dureroase asociate cu somnul și visele rele, aruncând simbolic elementele care le-au găzduit. Acest gest radical subliniază intensitatea emoțiilor și dorința de a rupe legătura cu trecutul.
„Kocham Być Z Tobą” înseamnă „Iubesc să fiu cu tine”, iar cântecul pune această declarație lângă imagini de coșmar foarte dure. Vocea spune că nu mai vrea să adoarmă, fiindcă „Męczą ją nocne podróże” [o obosesc călătoriile nocturne], așa că aruncă patul și așternuturile. În vise, persoana iubită îi „łamiesz kości” [îi rupi oasele], îi smulge părul și o lovește cu capul de ceva. E o contradicție intenționat șocantă: chiar după aceste imagini, refrenul repetă „Kocha być z Tobą” [iubește să fie cu tine].
Cântecul nu explică dacă totul se întâmplă în realitate sau doar în vise. Ea nu mai vrea să viziteze „fikcyjnych miejsc i postaci” [locuri și personaje fictive], dar coșmarurile continuă. Spre final, perspectiva se schimbă de la „ona” [ea] la „miałam” [am avut] și „kocham” [iubesc], ca și cum vocea își asumă direct experiența. Repetiția face declarația tot mai stranie și mai apăsătoare: în lumea acestui cântec, dorința de a fi cu cineva coexistă cu frica de ceea ce apare noaptea.