„The Black Dog” este un mini-film despre despărțire, urmărit pe ecranul unui telefon. Taylor își surprinde fostul iubit fiind „trădat” de propria setare de localizare și îl vede intrând într-un pub numit The Black Dog. De aici începe un carusel de emoții: gelozie, dor, furie și un strop de umor negru. Fiecare strofă readuce la suprafață amintiri comune, de la cântecele preferate („The Starting Line”) până la ploaia care le lega cândva trupurile. Totul devine un joc dureros de „eu îți simt lipsa, tu nu mă simți deloc”, în care tehnologia amplifică rana în loc să o vindece.
Prin versurile sale pline de imagini puternice, artista explorează lupta cu obiceiurile vechi care „mor țipând”. Ne arată cum dorința de a șterge trecutul poate deveni aproape teatrală: vrea să-și vândă casa, să-și ardă hainele și să facă un exorcism al amintirilor. În spatele dramatismului, mesajul rămâne clar: unele iubiri lasă urme adânci, iar procesul de vindecare este un mixt de self-roast, sarcasm și vulnerabilitate. Piesa transformă durerea modernă într-o poveste relatable și plină de culoare, perfectă pentru a învăța cuvinte despre emoții, locuri și ritualuri de „dez-îndrăgostire”.