Titlul piesei «Chop Suey!» trimite la un fel de mâncare în care totul este tocat și amestecat, exact ca avalanșa de emoții din versuri. Primele rânduri – Wake up, grab a brush and put a little makeup – portretizează o dimineață grăbită în care protagonistul încearcă să-și ascundă rănile fizice și sufletești. Întrebarea repetitivă Why'd you leave the keys upon the table? devine un refren al frustării cotidiene, simbolizând nevoia de a găsi o cauză simplă pentru o durere mult mai complexă.
În spatele riff-urilor pline de energie, cântecul disecă teme precum vinovăția, ipocrizia socială și criza credinței. Declarația I don’t think you trust in my self-righteous suicide sugerează că societatea îi judecă pe cei care se autodistrug fără a le înțelege suferința, iar pasajul inspirat din Biblie – Father, into your hands I commend my spirit – amplifică tensiunea dintre speranța mântuirii și sentimentul de abandon. Piesa întreabă retoric «când merită un înger să moară?» și ne invită să reflectăm la măștile pe care le purtăm zilnic și la luptele interne pe care le ducem în tăcere, transformând haosul personal într-un strigăt muzical de libertate.