S'efface înseamnă „se șterge” sau „dispare treptat”, sugerând că o amintire se estompează încet, nu că dispare brusc. În cântec, expresia «la chanson s'efface de mon souvenir» descrie dorința ca melodia și iubirea trecută să se piardă din memorie, ceea ce îi conferă un ton poetic și melancolic.
În „La Chanson de Prévert”, Serge Gainsbourg vorbește cu o fostă iubită pe care încă o leagă de un cântec: „Je voudrais tant que tu te souviennes” [Mi-aș dori atât de mult să-ți amintești]. Cântecul era preferatul ei, „Les feuilles mortes”, scris de Jacques Prévert și Joseph Kosma. Pentru el, frunzele de toamnă nu sunt doar un decor: de fiecare dată când apar, îi aduc chipul ei în minte. Iubirea s-a terminat, dar „les amours mortes / n’en finissent pas de mourir” [iubirile moarte nu mai termină să moară]. E o formulare frumoasă și puțin nemiloasă: despărțirea s-a încheiat, însă amintirea continuă să o prelungească.
El încearcă să meargă mai departe cu alte persoane, dar cântecele lor i se par monotone, iar treptat devine indiferent. Apoi vine întrebarea simplă și grea: „Peut-on jamais savoir par où commence / et quand finit l’indifférence?” [Poți ști vreodată de unde începe și când se termină indiferența?] Toamna trece, vine iarna, iar el își imaginează ziua în care cântecul lui Prévert se va șterge din memorie. Repetiția finală a ideii că iubirile moarte „en auront fini de mourir” [vor fi terminat în sfârșit de murit] sună aproape ca o promisiune, dar cântecul ne lasă să simțim cât de mult durează până când o melodie încetează să mai cheme pe cineva înapoi.