Prinsessoja Ja Astronautteja Lyrics in Romanian by Sanni
Astronautteja înseamnă „astronauți” și este un cuvânt captivant, mai ales în contextul visurilor din copilărie.
În cântec, Sanni cântă despre cum ea și prietenii ei trebuiau să devină „Prinsessoja ja astronautteja” (Prințese și astronauți), dar realitatea a intervenit. Este o metaforă puternică pentru visurile neîmplinite și contrastează cu viața de adult, făcându-l un cuvânt memorabil și plin de semnificație.
În „Prinsessoja Ja Astronautteja”, Sanni pornește de la visul copilăresc că vom ajunge „Prinsessoja astronautteja” [prințese și astronauți], apoi îl pune față în față cu viața adultă: pantofi strălucitori, statut social și bere după bere, în timp ce apare întrebarea „Mikä on totta, onko totta enää mikään?” [Ce mai este adevărat, oare mai este ceva adevărat?]. Naratoarea s-a săturat să se dea la o parte și să umple spațiul gol cu vorbe. Refrenul e amar și foarte vizual: „mekko riekaleina, laskuhumalassa” [rochia în zdrențe, în starea aceea neplăcută de după beție], iar fericirea nu a fost găsită în „onnela”, un nume care înseamnă aici un fel de tărâm al fericirii. Visul cu prințese și astronauți nu dispare complet, doar se întoarce acasă șifonat.
Cântecul devine apoi o observație tăioasă despre iubire și timp. Dragostea este căutată ca o rochie de mireasă, probată o dată și păstrată în dulap, iar cererea „Ota mut syliin, pitele, mut älä omista” [Ia-mă în brațe, ține-mă, dar nu mă poseda] cere apropiere fără control. Între număratul caloriilor de azi și clătitele de odinioară, Sanni ajunge la o amintire din vara lui 1996: un copil cu genunchii juliți, o mamă care lipește un plasture și spune „anna mä puhallan” [lasă-mă să suflu]. Repetiția „Kuka puhaltaa nyt?” [Cine mai suflă acum?] schimbă brusc jocul: adultul rănit încă își dorește aceeași grijă simplă, dar nu mai știe de unde să o primească.
