Reneé Rapp ne invită într-o confesiune plină de sinceritate, unde vânătăile nu sunt pe piele, ci pe suflet. În Bruises artista vorbește despre cât de ușor poate fi rănit cineva care pare mereu „în regulă”. Schimbările bruște de stare, amintirile neplăcute din copilărie și glumele prietenilor se adună ca niște mici lovituri zilnice. Rezultatul? „Negru, mov și verde” – nuanțele sensibilității sale, ascunse la interior, dar gata să iasă la iveală dacă o atingi prea tare.
Piesa este un manifest pentru cei care se simt „prea” sensibili. Reneé recunoaște că a încercat să fie relaxată și distantă, însă adevărul este că poartă „acetonă în vene” – orice atingere arde. Totuși, în loc să-și ascundă vulnerabilitatea, ea o transformă în artă și ne amintește că fragilitatea este, de fapt, o superputere. Printr-un refren catchy și versuri autentice, Bruises devine un imn al acceptării de sine și al curajului de a spune: „Da, mă doare. Și e OK să fie așa.”