Atlas Lyrics in Romanian by Pommelien Thijs

Atlas înseamnă, în sens obișnuit, o colecție de hărți, dar face referire și la Atlas, personajul mitologic condamnat să poarte lumea pe umeri. În cântec, persoana iubită o numește „atlas” deoarece ea poartă greutatea relației și a lumii celuilalt, fără ca acesta să facă același lucru pentru ea.

În „Atlas”, Pommelien Thijs folosește imagini de aventură și mitologie pentru a descrie o relație în care o persoană duce aproape totul în spate. Naratoarea are „zand in mijn zakken / En wind in mijn haar” [nisip în buzunare și vânt în păr], mută munți și încearcă să ducă apa dintr-o mână până la mare, apoi înoată înapoi spre uscat. E o misiune imposibilă, spusă cu o energie aproape jucăușă, până când linia de coastă începe să se schimbe „stukje voor stukje” [bucățică după bucățică]. Când celălalt spune că s-a terminat și o numește „je atlas” [atlasul tău], metafora devine clară: ea i-a purtat lumea pe umeri, asemenea lui Atlas din mitologia greacă, fără ca el să-i poarte lumea înapoi.

Refrenul amestecă devotamentul cu frustrarea: „Sorry dat ik jou nog op handen draag” [Scuze că încă te port pe palme]. Expresia înseamnă că îl tratează cu multă grijă și îl pune foarte sus, chiar dacă el se comportă ca și cum relația n-ar fi însemnat nimic. Ea își vinde lucrurile și construiește „huizen van karton” [case din carton], plătind pentru ideea că relația ar fi putut funcționa. Spre final, imaginile devin și mai exagerate: ar fi mers prin noroi pentru el și chiar „beide benen breken” [și-ar fi rupt ambele picioare] dacă el ar fi cerut. Tocmai aici stă forța cântecului: naratoarea recunoaște că el este complicat și că i-a plăcut asta, dar își dă seama că povara a mers mereu într-un singur sens: „Je wereld op mijn schouders / Nooit andersom” [Lumea ta pe umerii mei, niciodată invers].