Mike Rosenberg, cunoscut ca Passenger și venit din Marea Britanie, ne poartă într-o călătorie folk plină de metafore despre singurătate și nevoia de conexiune. Refrenul repetă imaginile vântului și ale frunzelor care cad pentru a ne reaminti că, în anotimpurile grele ale vieții, toți avem nevoie de „somebody’s love” — un om care să ne cunoască, să ne răspundă la telefon și să ne adăpostească în brațe.
Artistul contrastează dorința de libertate („Go and get yourself lost”) cu riscul de a rămâne fără sprijin atunci când vrem să fim „găsiți”. Mesajul lui e clar: dacă joci mereu la sigur și „nu aprinzi focuri”, nu te vei arde… dar nici nu vei vedea lumina și culorile pe care dragostea le poate aduce. Piesa este, așadar, un îndemn cald și sincer să ne permitem vulnerabilitatea, să căutăm apropierea și să fim și noi, la rândul nostru, brațele în care altcineva poate „crawling into”.