În Walk Of Fame, Miley Cyrus și invitata ei Brittany Howard ne invită pe covorul (uneori lucios, alteori rece) al celebrității. Refrenul „Every time I walk, it’s a walk of fame” descrie senzația că, indiferent dacă merge pe stradă sau pe scenă, privirile și așteptările publicului o urmăresc ca niște reflectoare permanente. Versurile alternează între atracția pentru luminile orașului – „cars are bright and lightnin’ up my face” – și dorința de a fugi, de a „walk away”, sugerând lupta interioară dintre fascinație și epuizare.
Cântecul devine un manifest despre latura iluzorie a gloriei: faimă ca etapă de beton pe care pășești, unde lacrimile se amestecă cu aplauzele, iar chipul tău devine marcă „ageless”, imprimată pe tricouri și stele din trotuar. Repetiția „You’ll live forever” arată ironia: în timp ce idolul este „nemuritor” în imagini și amintiri, persoana reală caută un loc unde să se ascundă. Cu un groove captivant și voci puternice, piesa îmbină magnetismul rock-soul cu un mesaj clar pentru ascultătorul modern: strălucirea poate orbi, dar adevărata scenă este aceea pe care alegi să ți-o construiești în interior.