Dança Da Solidão Lyrics in Romanian by Marisa Monte, Paulinho Da Viola
Camélia înseamnă „camelie”, o floare delicată și frumoasă. Este un cuvânt mai puțin obișnuit într-un cântec, ceea ce îl face memorabil.
În contextul cântecului, versul „Camélia ficou viúva” (Camelia a rămas văduvă) adaugă o notă de melancolie și poveste personală, sugerând o pierdere și o fragilitate, la fel ca floarea însăși. Această personificare a numelui unei flori o face deosebit de interesantă.
În „Dança Da Solidão”, Marisa Monte și Paulinho da Viola transformă singurătatea într-un dans pe care îl împart toți: „Danço eu, dança você / Na dança da solidão” [Dansez eu, dansezi tu / În dansul singurătății]. Imaginea este amară și foarte concretă: singurătatea devine „lava que cobre tudo” [lavă care acoperă totul], iar amărăciunea zâmbește cu „dentes de chumbo” [dinți de plumb]. Refrenul repetă „Desilusão” [deziluzie], ca un pas de dans care revine mereu. În strofa despre Camélia, Joana și Maria, fiecare femeie apare legată de o lovitură a iubirii: „Camélia ficou viúva” [Camélia a rămas văduvă], „Joana se apaixonou” [Joana s-a îndrăgostit], iar „Maria tentou a morte / Por causa do seu amor” [Maria a încercat să-și ia viața / din cauza iubirii ei]. E o succesiune directă, aproape ca o mică poveste spusă fără să cruțe pe nimeni.
Vocea cântecului își amintește sfatul tatălui: „Meu filho, tome cuidado” [Fiul meu, ai grijă], apoi privește spre viitor fără să-și uite trecutul. La madrugada [zorii foarte devreme, înainte de răsărit], gândurile rătăcesc, degetele ating viola, iar luna plină devine singura companie. Totuși, cântecul lasă o ușă deschisă: „Uma fonte de água pura” [un izvor de apă pură], iar cine bea din apa lui „não terá mais amargura” [nu va mai avea amărăciune]. Pentru un cursant, merită observat că „dança você” nu înseamnă doar o invitație veselă la dans: aici, „tu” intră în aceeași experiență de deziluzie ca vocea care cântă.
