Cartagine se referă la Cartagina, un oraș antic puternic, cunoscut pentru rivalitatea sa cu Roma și pentru căderea sa dramatică.
În versurile „Poi cadiamo giù come Cartagine” (Apoi cădem ca și Cartagina), Mahmood folosește această referință istorică pentru a descrie o cădere inevitabilă și totală, probabil în contextul unei relații sau al unei situații dificile. Este o metaforă puternică și neobișnuită într-un cântec pop, care adaugă profunzime și dramatism versurilor.
Mahmood ne aruncă direct în mijlocul unei relații tensionate, plină de reproșuri și orgolii. Melodia începe fără menajamente: partenerul îi cere să plece („Vattene via / Che non mi importa più di te” [Pleacă de aici / Fiindcă nu-mi mai pasă de tine]), iar artistul italian se întreabă de ce ar mai scrie versuri dacă paginile vor sfârși arse. În loc de romantism ieftin, Mahmood alege imagini ironice și hiperbole amuzante: preferă să escaladeze o piramidă întreagă decât să încerce să treacă peste gelozia celuilalt („Se devo scalare la tua gelosia / Preferirei una piramide”). Iar ca să scape de stres, apelează la metode foarte prozaice: bea pliculețe de Oki (un antiinflamator des folosit în Italia pentru dureri) dizolvate în apă și se ascunde în fața jocurilor video.
Fundalul acestei drame este cartierul de la periferie, numit direct barrio (cuvântul spaniol pentru „cartier”, un termen împrumutat din cauza găștilor latine menționate în versuri). Deși celălalt pretinde că locul este nepotrivit și periculos („Casa mia mi sembra bella / Dici: 'Non fa per te'” [Casa mea mi se pare frumoasă / Tu zici: „Nu-i de nasul tău”]), tot acolo ajunge noaptea ca să danseze cu el. Finalul devine chiar dramatic și istoric: dragostea lor se prăbușește brusc, exact ca orașul Cartagina sub asediul romanilor („Poi cadiamo giù come Cartagine” [Apoi cădem la pământ precum Cartagina]), în timp ce ritmul cartierului continuă să răsune pe fundal, indiferent la suferința lor.