„Two Faced” te aruncă direct într-un carusel de emoții intense: confuzia de a descoperi că cineva apropiat poartă două măști. Versurile descriu un eu liric care se zbate între două realități – promisiuni frumoase și fapte murdare – până când realizează că minciunile l-au împins „peste margine”. Refrenul, cu „Two-faced, caught in the middle”, exprimă sentimentul de a fi prins la mijloc între un adevăr înșelător și dorința de a face față situației, în timp ce timpul se scurge („Too late, counting to zero”).
Pe parcurs, piesa crește în intensitate: reproșuri, strigăte și imposibilitatea de a-și auzi propriile gânduri („Stop yelling at me”) creează un tablou al haosului interior. În final, mesajul este clar: atunci când cineva joacă la două capete, alegerea taberei nu mai contează – e deja prea târziu, iar consecințele se prăbușesc peste toți cei implicați. Piesa devine astfel un imn pentru oricine a simțit gustul amar al trădării și lupta de a se elibera dintr-un joc al duplicității.