Balanço înseamnă "leagăn" sau "balans". Este un cuvânt care evocă mișcare, ritm și o anumită delicatețe, perfect pentru o melodie de dragoste.
În contextul cântecului, "balanço de amor" (leagăn de iubire) sugerează o stare de echilibru și armonie în dragoste, o mișcare dulce și constantă, la fel ca un leagăn. Este o metaforă frumoasă pentru ritmul și fluxul unei relații.
„Balanço De Amor” („Legănarea iubirii”) se mișcă între tandrețe și tăcere. Naratorul privește ochii persoanei iubite ca pe ceva delicat, care îl face să creadă în viitor: „Teus olhos / São algo sensível” [„Ochii tăi sunt ceva sensibil”]. Apoi spune „Me calo” [„Tac”], fiindcă uneori cuvintele au nevoie de liniște. Totuși, el iubește sunetul cuvintelor și vrea să le audă: „Do som das palavras eu quero” [„Vreau sunetul cuvintelor”]. E o idee simplă și frumoasă: tăcerea are locul ei, dar vocea persoanei iubite îl cheamă înapoi.
În partea în spaniolă, ochii celuilalt îl inspiră să creadă în lume, iar sentimentele se aud în interior: „El eco de tus sentimientos / Se escucha por dentro” [„Ecoul sentimentelor tale se aude înăuntru”]. Versurile recunosc că a dori apropiere și a cădea în brațele cuiva „no es algo moderno” [„nu este ceva modern”], dar tocmai acest gest vechi îi place. Refrenul repetă invitația „Vem cá dizer / Num balanço de amor” [„Vino să-mi spui, într-o legănare a iubirii”]. Imaginea este aproape dansantă: doi oameni se apropie, vorbesc, se sprijină unul pe celălalt, iar după cădere urmează ridicarea „com força e sem medo” [„cu putere și fără teamă”].