Tarkenee este un verb impersonal care înseamnă "este suficient de cald" sau "se poate suporta frigul". Este un cuvânt foarte finlandez, deoarece finlandezii sunt renumiți pentru rezistența lor la frig și pentru atitudinea lor stoică.
În contextul cântecului, "tarkenee" este folosit pentru a exprima o atitudine de rezistență și adaptare, chiar și în condiții dificile sau reci, atât la propriu, cât și la figurat. Este un cuvânt care surprinde spiritul finlandez de a face față provocărilor cu o anumită indiferență.
„Tarkenee” înseamnă aproximativ „aici reziști” sau „aici îți ține de cald”, iar refrenul repetă ideea cu o siguranță aproape obraznică: „Kyllä täällä tarkenee” [Da, aici reziști]. Versurile încep într-o Finlandă mai degrabă mohorâtă decât confortabilă: Ville se trezește dintr-un colț, miroase a pizza veche, vecinii se ceartă, lumina s-a terminat și întunericul a devenit obișnuință. Imaginea cu schiurile care mai alunecă, dar fără să părăsească pista, sună ca o regulă de viață: poți să pierzi puțin controlul, însă continui să mergi înainte. „Sukset välil lipsuu, mut ladult me ei poistuta” [Uneori schiurile alunecă, dar noi nu ieșim de pe pistă].
JVG amestecă glume foarte directe cu apărarea propriei persoane. Naratorul spune că a fost numit nebun și că a auzit de toate, însă nu se tulbură ușor: „Muttei mulla pleksit ihan pienest huurru” [Dar ochelarii mei nu se aburesc din orice]. „Pleksit” și „blehat” sunt forme colocviale pentru ochelari, iar „beibi” înseamnă „iubito”. În jurul lui sunt bani, muncă, presiune și vorbe care se limpezesc până când fețele celorlalți pălesc. Microfonul devine o imagine vulgară și amuzantă a ego-ului, iar pantofii foarte noi îi dau motive să privească în jos. La final, întrebarea „Onks sul galsa?” [Ți-e frig?] primește același răspuns: „Kyllä täällä tarkenee” [Da, aici reziști]. E frig, e haos și nimeni nu promite o zi ușoară, dar naratorul refuză să se lase scos de pe pistă.