Harvoille înseamnă „pentru puțini” sau „pentru câțiva”. Este o formă a adjectivului „harva” (rar, puțini) la cazul alativ, indicând direcția sau beneficiarul.
În contextul cântecului, versul „Tämä harvoille luetaan” (Acest lucru este citit/spus pentru puțini) sugerează o poveste de dragoste intimă și specială, care nu este pentru ochii sau urechile oricui. Este o declarație că dragostea lor este un secret prețios, împărtășit doar de ei și de un cerc restrâns, ceea ce o face și mai profundă și mai semnificativă.
„Ihmisten Edessä” e genul ăla de piesă care te face să vrei să ții pe cineva de mână fix în mijlocul mulțimii. Versurile ne pun într-o seară de oraș: „Kadut täyttyy ihmisistä” [străzile se umplu de oameni], două persoane se caută, una întârzie și aleargă „loppumatkan” [ultimul tronson] ca să ajungă la gară. Când se întâlnesc, ea este „kaunis niin kuin aina” [frumoasă ca întotdeauna], cu „korkeissa koroissa” [tocuri înalte], și vine replica care dă tonul la tot: „Tämä ilta kävellään käsi kädessä / ihmisten edessä” [în seara asta mergem de mână, în fața oamenilor].
Piesa este despre curajul de a fi un cuplu la vedere, chiar dacă lumea se uită, comentează sau „joku huutaa meidän perään” [cineva strigă după noi]. Persoana iubită este „meistä vahvempi” [dintre noi doi, tu ești mai puternic(ă)], iar în aglomerație „pidät kiinni kovempaa” [mă ții mai strâns], până când „pelkoni katoaa” [frica mea dispare]. Refrainul insistă că ceilalți „ne ei tiedä mitään, ne ei kuulu tähän tarinaan” [nu știu nimic, nu fac parte din povestea asta], o poveste „joka harvoille luetaan” [care este citită doar de puțini]. E o melodie despre a-ți trăi dragostea pe bune, în public, și despre senzația că voi doi aveți o lume a voastră, la care restul orașului nu are acces.