Envelopes înseamnă „plicuri”. Este un cuvânt neașteptat și destul de specific pentru versurile unei melodii, ceea ce îl face memorabil și intrigant.
În contextul cântecului, versul „But something bugs me 'bout the way you lick your envelopes so” (Dar ceva mă deranjează la felul în care îți lingi plicurile) adaugă o notă de ciudățenie și umor. Este o observație neobișnuită care stârnește curiozitatea despre personajul descris și despre ce ar putea însemna această mică ciudățenie în relația lor.
„Two Time” de Jack Stauber este o explozie de energie haotică, tipică stilului său unic și experimental. Versurile descriu o persoană care pare incapabilă să mențină o relație, găsind motive absurde pentru a se retrage. Cântecul începe cu posibilitatea unei idile, cu versuri precum „We could get lunch / Aw, man / I think that I like you” (Am putea lua prânzul / Oh, omule / Cred că te plac).
Cu toate acestea, entuziasmul dispare la fel de repede cum a apărut, din cauza unui detaliu bizar: „But something bugs me 'bout the way you lick your envelopes” (Dar ceva mă deranjează la felul în care îți lingi plicurile). Refrenul întărește această idee de inconsecvență și detașare emoțională, cu versuri cinice precum „Whose heart could I break today?” (A cui inimă aș putea-o frânge azi?) și „Two time / Stay friends” (Infidel / Să rămânem prieteni), sugerând un model de a intra și a ieși din viața oamenilor fără prea multă considerație.