„Too Sweet” este o conversație plină de umor între doi îndrăgostiți cu ritmuri de viață opuse. Naratorul, genul de om care prinde viață abia pe la 10 dimineața și preferă whiskey-ul sec, cafeaua neagră și patul la ora 3, își privește partenera ca pe o ființă „prea dulce” și matinală. Ea se trezește la răsărit, propovăduiește nopți scurte și obiceiuri sănătoase, în timp ce el se desfășoară „după program”, atunci când telefonul tace și inspirația vine.
Prin acest contrast tandru, Hozier vorbește despre acceptarea diferențelor într-un cuplu: ea este „luminoasă ca dimineața, moale ca ploaia”, el rămâne ancorat în misterul nopții. Melodia transmite ideea că, oricât de atrăgătoare ar fi „dulceața” celuilalt, uneori ne simțim cel mai autentic în propriile noastre umbre, cu aromă de fum de tabără și liberté nocturnă. Rezultatul este un imn senzual pentru toți „noptiștii” care iubesc, dar nu se grăbesc să-și schimbe haosul delicios pentru perfecțiunea altcuiva.