Gli Ostacoli Del Cuore Lyrics in Romanian by Elisa, Ligabue

Naufragare înseamnă „a naufragia” sau „a se scufunda”, un verb expresiv și memorabil, asociat de obicei cu o corabie pierdută pe mare.

În cântec, Elisa îl folosește metaforic în versul „mentre lascio naufragare un ridicolo pensiero”: ea lasă un gând ridicol să se scufunde și să dispară. Imaginea poetică transformă renunțarea la un gând inutil într-o adevărată călătorie pe mare.

În „Gli Ostacoli Del Cuore” („Obstacolele inimii”), Elisa și Ligabue descriu apropierea dintre doi oameni ca pe un drum plin de lucruri încă nespuse. Printre aceste obstacole apare „un principio di magia” („un început de magie”), ascuns între o seară care pare că nu se mai termină și „una notte da scartare” („o noapte de desfăcut”), o imagine jucăușă care compară noaptea cu un cadou de Crăciun. Există și ironie: gândurile cele mai secrete sunt ținute cu grijă, dar ajung deja dezvăluite. Iar vocea recunoaște direct: „E a parlare ero io” („Și eu eram cel care vorbea”), ca și cum propriile secrete au fost oferite fără să-și dea seama.

Refrenul aduce o idee sinceră și puțin incomodă: într-o călătorie împreună, fiecare persoană vine cu lucruri pe care celălalt nu le știe, nu le poate ști sau poate nici nu vrea să le afle. Unele trebuie purtate, altele trebuie meritate, iar altele trebuie aruncate. Între timp, „un principio di allegria” („un început de veselie”) apare chiar și privind marea și lăsând să se scufunde „un ridicolo pensiero” („un gând ridicol”). Finalul face din mers o imagine foarte concretă: „Fa rumore camminare / Fra gli ostacoli del cuore” („Mersul face zgomot / printre obstacolele inimii”). Nu e un drum liniștit, dar energia de a merge mai departe se naște tocmai din tensiunea dintre ce spunem și ce facem.