Solfège se traduce prin "solfegiu", un termen muzical care se referă la un sistem de învățare a muzicii prin intonarea notelor.
În contextul cântecului, Edith Piaf folosește acest cuvânt într-un mod metaforic și profund. Ea spune: "J'en ai tout un solfège sur cet air qui bat" (Am un întreg solfegiu despre acest cântec care bate). Aici, "solfège" nu se referă la o lecție de muzică, ci la o colecție vastă și complexă de emoții, amintiri și suferințe pe care le asociază cu melodia obsedantă. Este o modalitate poetică de a exprima profunzimea și structura durerii sale, ca și cum ar fi o partitură muzicală a vieții sale.
Ai ascultat vreodată o melodie care pur și simplu nu-ți iese din cap? Edith Piaf simte exact asta în „Padam, Padam”! Ea vorbește despre un „air qui m'obsède jour et nuit” [un aer care mă obsedează zi și noapte], o melodie care o urmărește peste tot. Nu e o melodie nouă, ci una care vine „d'aussi loin que je viens” [de la fel de departe de unde vin și eu], ca și cum ar fi parte din ea dintotdeauna.
E amuzant cum această melodie pare să aibă propria ei personalitate. Piaf spune că „Il parle toujours avant moi” [Vorbește mereu înaintea mea] și că „sa voix couvre ma voix” [vocea lui o acoperă pe a mea]. E ca și cum melodia ar fi un prieten vechi, dar și un pic cicălitor, care îi amintește de toate iubirile ei trecute. „Rappelle-toi tes amours” [Amintește-ți de iubirile tale], îi spune melodia, aducând înapoi „des je t'aime de quatorze juillet” [te iubesc de 14 iulie] și promisiuni de „toujours qu'on achète au rabais” [pentru totdeauna pe care le cumperi la reducere]. E o privire sinceră asupra felului în care amintirile ne pot copleși, mai ales când sunt aduse la suprafață de o melodie care „bat comme un coeur de bois” [bate ca o inimă de lemn].