Padam, Padam Lyrics in Romanian by Edith Piaf
Solfège se traduce prin "solfegiu", un termen muzical care se referă la un sistem de învățare a muzicii prin intonarea notelor.
În contextul cântecului, Edith Piaf folosește acest cuvânt într-un mod metaforic și profund. Ea spune: "J'en ai tout un solfège sur cet air qui bat" (Am un întreg solfegiu despre acest cântec care bate). Aici, "solfège" nu se referă la o lecție de muzică, ci la o colecție vastă și complexă de emoții, amintiri și suferințe pe care le asociază cu melodia obsedantă. Este o modalitate poetică de a exprima profunzimea și structura durerii sale, ca și cum ar fi o partitură muzicală a vieții sale.
Ai pățit vreodată să-ți intre o melodie în cap și să refuze pur și simplu să mai plece? Édith Piaf duce obsesia asta la extrem în piesa ei faimoasă de chanson. Ritmul acela sacadat, Padam, padam, padam, devine un personaj în sine: o urmărește pe stradă, aleargă în spatele ei și o arată cu degetul. Artista spune direct: „Cet air qui m'obsède jour et nuit” („Melodia asta care mă obsedează zi și noapte”) o aduce în pragul nebuniei. Refrenul îi taie vorba, acoperindu-i propria voce, și o forțează să-și retrăiască trecutul amoros fără pic de milă.
Piaf descrie amintirile ca pe o povară fizică pe care o cari în brațe: „Avec tes souvenirs sur les bras” („Cu amintirile tale în brațe”). Își amintește de iubirile trecătoare, numite ironic „Des «je t'aime» de quatorze juillet” („Declarații de «te iubesc» de 14 iulie”, adică jurăminte aprinse la balurile de Ziua Națională a Franței, dar uitate până a doua zi) și de promisiuni ieftine: „Des «toujours» qu'on achète au rabais” („Cuvinte de «pentru totdeauna» cumpărate la reducere”). Ritmul bate neobosit, ca o inimă rigidă de lemn („un cœur de bois”), transformând fiecare colț de stradă într-o întâlnire forțată cu propriul trecut.
