S’égare înseamnă „a se rătăci” sau „a-și pierde drumul”. În cântec, expresia „j’ai le cœur qui s’égare” este folosită poetic: inima lui se lasă purtată de nostalgie și fuge cu gândul spre Roma atunci când vede Porte d’Italie.
Claudio stă cu picioarele în Franța, dar inima lui o ia mereu spre Italia. Refrenul o spune direct: „J'ai le cœur qui s'enfuit” (inima mea fuge), pe drumurile romane, „Par la Porte d'Italie” (prin Poarta Italiei). Porte d'Italie e chiar o poartă a Parisului, de unde pleacă vechiul drum Nationale 7 spre sud, așa că proverbul cu toate drumurile care duc la Roma devine aici aproape o hartă.
Restul piesei e o listă de dor foarte concretă: Piazza Navona, paste la cuptor, o înghețată în Piazza del Popolo, o tură cu Vespa seara și o dorință în Fontana di Trevi. Acordeonul îi zâmbește „Avec mélancolie” (cu melancolie) și îi cere să-l scoată afară, iar unele versuri trec direct în italiană. E o scrisoare de dragoste pentru țara familiei lui, scrisă de cineva care o vede deocamdată doar pe fereastră.