Dark Circles ne conduce printr-o noapte lungă şi agitată, în care Calum Hood îşi plimbă gândurile prin oraş şi prin propria minte. Versurile descriu oboseala cronică şi golul lăsat de absenţa persoanei iubite: el lucrează «9 to 5», iese «din clădire» doar ca să alerge prin străzi, se prăbuşeşte «la un semafor» şi plânge de frică să nu rămână în urmă. Cearcănele întunecate devin un simbol al insomniei provocate de dor, iar repetiţia "Under my eyes" accentuează cât de grea este povara lipsei de somn.
Melodia surprinde momentul în care realizezi că e „prea târziu să o iei de la capăt”, pentru că gândul la celălalt este deja implantat în minte. Timpul pare un duşman care vine „în doze”, iar prezentul se simte blocat pe roşu la acelaşi semafor. Prin imagini simple, dar puternice, Calum combină vulnerabilitatea emoţională cu atmosfera febrilă a nopţii, transformând un episod de insomnie într-o confesiune pop-rock despre iubire, regret şi speranţa că, dincolo de toate cercurile întunecate, există în continuare lumină.